Floarea

Pierdut in pustiul unui camp insegerat, se refacea alaturi de prietenii lui cei mai buni, Jack si Kent. Naviga morbid prin amintirile lui, iar campul plin de flori se transforma in infernul sau propriu. Soarele, regele de pe cer, se transforma incet incet in focul infernului, iar el adormea, gandindu-se la greselile lui.
Florile din jurul lui cresteau din ce in ce mai mult, deveneau amestecul de pastile care ii asigura binele cautat cu atata ardoare in fiecare zi cu soare.
Visa ca nu e singur, visa ca iubea, visa ca e fericit. Focul infernului il ardea de fiecare data cand zambea, cand se simtea fericit … se simtea blestemat si simtea ca cineva i-a inchis cu lacate calea spre fericire. Prin ceata densa, observa ceva plin de viata, in pustiul damnat… ceva ce emana energie pura, inocenta si calm… se indrepta catre ea si uimit gasi o floare, o floare rosie, pasionala, sincera…
-De ce esti trist?
-Cum de ce? Pentru ca fericirea si minunile pentru mine nu mai exista!
-Cum nu mai exista! Nu e o minune, ca in infern m-ai gasit pe mine?? Nu esti fericit ca ai dat de ceva pur, intre atatea pacate!?
-Ba da, dar incet incet mi-a murit speranta!
-Ai speranta…
Strigoii sai se naspustira asupra lui, il urmareau, il loveau, si il ardeau cu torte aprinse de focul din infern.
Se trezi derutat, privea in jur…a fost un vis, nimic real. Privea la cer, albastrul inchis se contrasta puternic cu verdele din jurul sau. Brusc, un miros divin, ii rasfata simturile, pe pieptul sau , langa inima sa, ea chiar exista ! Floarea din infern era langa el!
O privea atent, o mangaia, era surprins, era o minune! I se parea ca petalele sale ii zambeau, ca ii raspundeau inapoi la atingerile lui.
A luat-o acasa, a ingrijt-o, ii vorbea, ii spunea toate problemele sale, plangea langa ea, iar floarea parea si ea trista, zambea langa ea, iar floarea se deschidea si ea…
Era fericit, cand era langa ea, se simtea iubit…dar totusi era singur…pana intr-o seara, knd se intorsese acasa dezamagit…
- Spune-mi floareo, de ce eu? De ce sa fiu nefericit, de ce nimeni nu ma intelege?
Floare nu ii raspunse, nu schita nimic… El plangea, afara ploua, pleca trantind usa, si se intoarse tarziu, udat, plans si ametit… Se puse in pat sa doarma , pt ca visele sale ii ramasesera singura alinare.
Se trezi buimacit, in jurul lui ceata, privi catre floarea sa, iar ea incepea sa creasca, se metarmofoza…devenea o fata…
Un pic roscata, inaltuta, ochii verzi inchisi, spre caprui…un zambet cald, o vorba dulce… el o privea nedumerit, se ciupea, se lovea, nu ii venea sa creada.
-sa stii ca daca nu ti-am raspuns, nu inseamna ca nu te-am ascultat, ca nu te-am inteles!
-CE ESTI TU?
-Cheia spre fericirea ta!
O lua in brate, era perfecta, parfumul, dulce, fina la atingere…era fericirea sa!

Floarea e singura femeia care nu te va dezamagi vreodata, care te va asculta si te va intelege, va fi langa tine oricand… dar cand floarea prinde viata, ai grija sa nu o pierzi, sa o ti langa tine, sa o pretuiesti si sa lupti sa traiasca!

Curva 2

Sufletul lui era un abis al sentimentelor, represate si ascunse fata de societate, si de aceea narcisimul sau evident, devenise sarmul lui personal. Se atase de loc, de persoane poate mult prea mult pentru a-i fie lui bine si de aceea orice dezamagire, il facea sa cada tot mai adanc in prapastia debilitatii pshice si al unui comportament necontrolat.

Trecuse ceva vreme de la ultima lui izbucnire, de la ultima lui descarcare, de la ultima explorare a abisului sau… isi descoperise sora, de care a fost separat la nastere… era unchi, avea doua nepotele cu ochi albastri superbi…

Era fericit, pentru prima data era inconjurat de familie… numai ca era singur din punct de vedere sentimental… felul lui de a fi , atasamentul exagerat dezvoltat pentru anumite persoane il faceau sa zambeasca doar sub forma unei masti, puse pentru a disimula durerea din sufletul lui. Viata lui luase o turnura monotona, care incepea sa il sece usor usor…

In schimb sora lui, era in culmea bucuriei, in varful piramidei cum s-ar zice. Gloria( asa cum o cheama) prospera pe zi ce trecea, banii ii veneau cu nemiluita, avea 2 comori la casa ei, il eclipsa total pe fratele ei.

El era permenent langa nepotele lui, le umplea cu cadouri si toata ziua le rasfata. Pana intr-o zi cand, dupa ce a strans timp de 3 luni bani pentru a le cumpara celor 2 fete, cate o bicicleta.

Fetele se jucau in curte cu noile lor biciclete, el le privea implinit si fericit…Pana cand mama lor isi facu simtita prezenta, tocmai sosise de la munca, si le striga pe fete…le aduse cate o masinuta electrica roz. Imediat micutele lasa-ra de izbeliste bicicletele si zburdau prin curte cu noile lor cadouri…

El privea nemiscat catre sora lui, si isi aduse aminte de psiholog, de ce s-a intamplat in trecut in acel cabinet, nu avea nici un regret, si isi aduse aminte de prima curva „Hope” si automat in mintea lui isi facu prezenta cea de a doua curvaO chema pe sora lui la el, si o ruga sa il ajute sa duca cele 2 biciclete in hambar. Sora lui se conforma, ajunsi in hambar el zavora usa…

- De ce ai inchis usa?

- E timpul sa avem o discutie, prospera mea surioara!

O lovi, cu coada toporului peste fata, si o tranti la pamant, o lovi pana aceasta lesina…

Cand ea se trezi era legata de stalpi cu lanturile biciletelor , iar gatul ei era prins, intr-o roata de bicicleta printre spite.

-         Asta ar trebui sa fie suficient de buna! Spuse el ,razand.

-         Ce ai de gand sa faci?

-         Habar n-ai cat am asteptat acest moment, cand voi scapa de voi pentru totdeauna!

-         De cine?

-         De voi curvele vietii mele, va urasc, m-ati distrus, mi-ati distrus viata…

-         Ce-ai de gand sa faci?

-         Ai sa vezi tu, surioaro!

Lega de roata o curea veche de masina si o lega de roata vechiului lor generator…

Se opropia de a cu o tigara aprinsa, si i-o stinse pe fata!

-         Doare?

Lua toporul si se juca usor cu el pe abdomenul acesteia, o taia suficient incat sa poata ramana in viata pt urmatoarele 10 minute…Se sterse pe maini de sange, si se indrepta catre generator…

-Nu! Nu face asta!

- HAI PA!

Deschise usa si porni generatorul… pleca sa se joace cu nepotelele sale….

Omul traieste toata viata cu SPERANTA ca va veni intr-o zi GLORIA.

Curva

Era deja a treia sedinta de terapie, si se simtea ca acasa. Fumul de trabuc umplea camera, si incerca sa acopere parfumul puternic al psiholoagei. O camera decorata in stil vechi american, deasupra careia trona un ventilator mare.

- Ai remarcat vreun progres, de la ultima noastra intalnire?

O privea, atent, o studia printre fumul din camera, si ii raspunsese sec.

- Da! O ura mai puternica si de nestapanit.

- Ce s-a-ntamplat? De unde atata ura in tine, ai un chip bland, si niste ochi calmi, ce se-ntampla in interiorul tau!

Disimula atat de bine, incat doctorita nu isi dadea seama ca isi directiona toata ura, asupra ei, a ochelarilor ei perversi si al fustei ei scurte, care ii descopereau din ce in ce mai mult coapsele.

- M-am saturaaaat! De curve, de zdrente, de perverse, imi vine sa le omor pe toate!

- Cine sunt ele?

Isi desfacu usor cravata, si parca o masura, era o cravata destul de lunga si din cel mai bun material. Ea observa starea lui buna materiala, si era oarecum uimita, de ce se simte asa, pentru ca un om cu banii lui, nu avea de ce sa se planga.

- Sunt doua, le vad la orice pas, in orice loc, orice as face, oricum as dormi, ma bantuie zi de zi si noapte de noapte.

- Fantome? Ai vreun schelet ingropat adanc in dulap, de care nimeni nu stie nimeni?

Ochii i se injectara, se schimba la fata, transpira, era ca si posedat.

- Nu proasta dracului, ai degeaba atatea facultati, nu-ntelegi nimic, nici daca ti-ar desena o schema Da Vinci!

- De ce imi vorbesti asa, sunt aici sa te ascult si sa te ajut!

- Sa ma ajuti, sa ma asculti, huh? Bine!! Curva numarul unu e speranta. Mereu am sperat, la ceva mai bun, la o masina, la un loc de munca, la o familie, la un prieten bun…

- Dar cum, ai un costum scump, fumezi numai trabucuri fine….nu inteleg nimic….

- Costumul e inchiriat, trabucul e facatura…..

- Cum sa te ajut?

- Cum sa ma ajuti? se ridica incet de pe scaun, se-ndrepta spre ea, usor, rotind cravata din mana lui, se apleca peste ea, si o saruta.Ea nu se-mpotriva, il placea inca de la prima lor intalnire.

- Cum ziceai ca te cheama, doctorito?

- Hope!

- Asa stiam si eu! spuse el cu un zambet pe buze;

O lovi in cap si o lega cu cravata de gat. Improviza ceva din cureaua lui si lungi un pic “streangul” si o lega de ventilatorul din tavan…

Ea plangea, si nu-ntelegea de ce ii face asa ceva.

-In sfarsit scap de o curva! Se-ndrepta spre usa si ii zambi, ne mai vedem noi. Si apasa pe intrerupator, ventilatorul porni si el pleca….

Revin!

Norul de fum imi acapareaza ura, ura ca inca fac parte din aceeasi turma. Pe ritmuri seci, ma pierd in miez de noapte, si traiesc in propria mea lume. Si revin, dezvoltand a 4 a personalitate. Am calatorit prin infern, infernul meu, dar in acelasi timp raiul meu ! Revin inchis in mine si trist, dar revin optimist.

Am devenit maestru, transform realitate in vis si cosmar in realitate, si inca omor in scris. Am devenit cel mai mare criminal, mai mare decat timpul, m-am schimbat si vai ce bine ma simt.  Am inima atat de rece, incat o sa impiedic incalzirea globala!

Si dati-mi un sniper si multa munitie si va scap pe toti de chinuri!

Trip

Intre o sticla de vin si o ţigara, eram in calatorie adânc in infern! Eram atât Dante ‚dar si Jules Verne, dar in special Orfeu. Era cald, dar nu simţeam nimic, demonii mă urmăreau si mă străpungeau cu spada in ficat, purtam pe spate păcatul lui Promoteu, dar in special pe cel al lui Orfeu, eram pentru dragoste in infern. Si nu sa-mi salvez, iubita de la moarte, ci sa mă salvez pe mine, de proprii mei demoni.

Sunt cea ce vezi, dar in special cea ce nu vezi, sunt fiecare masca pe care o arunc, odată cu scrumul, si nu scrumul de tigare… Am propriul meu vultur deasupra mea, dar nu îmi ciugule din ficat, îmi mananca sufletul încet încet…

Zâmbesc si mai trag un fum de tigare, poate aşa nu observa nimeni, lacrimile din palme… Mă-ntorc iar adânc in infern, si mă-ntâlnesc cu el, el care cred ca e Lucifer, stau si-l privesc stingher, dar mă pierd când vad ca eu sunt chiar el…. Îmi spune sa aleg o anume cale…   iar îmi aprind o tigare , iar mă-ntorc in infern, sa lupt pentru ca inca mai sper…

Masti

Sub zâmbetul larg, al unui puşti , de fapt se ascunde, altceva… De fapt zâmbetul e doar o masca din rechizitoriu. Încet încet , cam toate s-au crăpat, si am sa raman fara masti. Mi-e frica de ce o sa se-ntâmple, de ce o sa iasă la iveala. S-au strâns atât de multe incat nici eu nu mai ştiu , de fapt ce se ascunde sub fiecare masca.

Ura sau iubire, lacrimi sau bucurie, tristeţe sau fericire, mâhnire sau încântare… cert e ca toate au la baza instinctul primar al omului, si ca sa vezi începe cu „i”si se termina cu „ubire”.

Inca aici, inca in propria mea piesa de teatru, caut incontinuare un actor principal!

…2

O privea din partea opusa a camerei, ea era legata de calorifer, si dezbrăcata. Doar un tricou zdrenţuros o acoperea. Toata camera era împânzita de plastic, si peste tot erau agatate poze cu ei doi.

- Habar n-ai de când aştept momentul asta! De când plănuiesc asta, fiecare gând al meu, cu si despre tine, numai cu asta se termina.

Camera întunecata, ii dădea fetei si mai multe motive de panica, îl ştia de mult si ştia ca nu e genul care sa glumească cu astfel de lucruri. Ii astupa gura cu vechiul ei sutien si o lovi peste fata. Lua de pe birou, un cuţit de bucătărie.

- Am fost si l-am ascuţit special pentru tine!

Si incepu sa ii taie usor tricoul, o lasa goala si se uita cu dispret la ea. Incepu sa atinga cutitul de pielea ei.

- Intotdeauna mi-a placut sanul drept, decat cel stang!

Sangele curgea pe folia de plastic din camera, la fel cum a curs pe cearceaful patului, cand s-au iubit prima data.

-Nu te mai chinui, adio !  si ii infipse cutitul in piept!

Era liniste, prea multa liniste!

- Ma auzi, revino in lumea asta, ce faci, la ce te gandeai?

- Nimic important, hai vino-ncoa ca mi-a fost dor de tine!

Gandul

- Ce te-ai schimbat,de când nu ne-am mai văzut!

- Habar nu ai cat! I-a spus el zâmbind.

De fapt zâmbetul lui , nu era decât o masca, de când se despartisera devenise un expert al disimulării, nimeni nu-l putea citi, aşa cum el ii citea pe toţi, ca o carte de duzina, pe care toata lumea o poate înţelege.

Erau singuri, pentru prima oara după mult timp, ea tot îl întreba ce a mai făcut, el răspundea zâmbind, dar încet încet o ucidea. O ucidea cu gândul.

- Ştii m-am gândit, as vrea sa ne mai dam o şansa! Spuse ea.

El zâmbii, si o privea, dar privea in gol, pentru el, ea numai exista, vedea prin ea, ca prin cel mai fin geam.

- Ce zici? Ai mai vrea, crezi ca ar mai fi ca-nainte?

- Nu ştiu, hai la mine sa bem o cafea si sa fumam o ţigara.

- Bine!…

Si-au aprins amândoi o ţigara, o privea prin fumul de ţigara si parca, avea nişte reluări. Se uita atent la ţigara sa, si o chema langa el. Ea tipa! Ii stinsese ţigara pe fata, mana era la spate unde isi tine cuţitul….. Gândul UCIDE!

Romania

Romania e smechera, scapa de apocalipsa. Romania e un fel de Chuck Norris si mortii ii e frica sa intre in ea;)).

Romania e shukara, numai aici vezi ochelari de soare in cluburi, si numai aici vezi pudeli vopsiti in roz sau mov, depinde de trend.

In Romania gasesti cei mai mari pupincuristi. Ii vezi peste tot, de la  emisiunitv , pana la salile de aparate;))).

Si mergi si mergi prin tarisoara noastra, si dai de oameni cu adevarat speciali, dar care au singur pacat, n-au pupat in cur pe cine trebuie, sau n-au avut sansa sa faca ceva in viata( lipsa de bani sau de scoli etc).

Si bam bam bam bam mai, dai asa de cate unu,  frate hai sa iti dau 1 g. Coaie e trist rau de tot, cand dai mai mult verde decat un semafor, si la sfarsitul zilei iti cumperi 200 g de parizer si o paine.

Constiinta e prezenta in Romania, da’nu e cunoscuta, crezi ca il doare undeva pe un pusti de bani gata, ca el isi ia telefon de 500 de euro, si alti copii se duc si imbraca de la SH.

Da’mie imi place aici, e frumoasa tarisoara noastra. Nu m-as muta de aici.  Am de cine sa rad, am pe cine sa analizez si in mod special pe cine sa-njur!

:)

:)

Ea: Nb!

El: Atat?! S-a intamplat ceva?

Ea: Imi pare ,nu pot sa te iubesc. Inca imi e greu sa spun altcuiva “te iubesc!”.

El un “pusti” de aproape 20 de ani, cu ganduri mari si o inima aparte, capabil sa iubeasca dincolo de limitele realului. Ea o pustoaica mai mica decat el, dezamagita de viata si care inca nu realiza ce a facut.

El prins intre 2 fronturi, al mahnirii si al iubirii, nestiind pe care sa lupte. Ganduri negre i se contureaza in minte, ganduri capabile sa ucida un om normal.

Lumea lui parca i se prabusea in cap; condus de vocile din mintea lui, se imbraca si iese din casa, fara sa dea vreo explicatie privirilor uimite din jurul lui.

Mergand prin frig si vant, visand cu ochii deschisi la ceva mai bun, visand la ceva frumos, isi aduce aminte de cele 4 visuri din seara precedenta, 3 s-au implint, dar al 4-lea era pe cale sa se adevereasca. Se gandeste sa il implineasca singur, dar nu are curajul si nici forta necesara.; poate din cauza unei singure persoane, care ,desi ii separa o diferenta mare de varsta este capabila sa-l inteleaga si sa-l iubeasca ca pe un frate mai mare.

Isi ineaca amarul in bautura, isi face rau singur. Sta singur pe o banca, asteptand parca sa ninga, zapada sa-l acopere si sa-i inghete inima, sa uite de tot ce simte pentru ea. Azi nu s-a adeverit visul,el inca asteapta, parca bucuros , stiind ca moartea e aproape de el si-i urmareste orice miscare.

Isi doreste sa redevina cel de odinioara, un nesimtit arogant, fara suflet, care jongla cu fetele din viata lui; o zi cu una ,maine cu alta; isi doreste sa nu mai fi vrut sa se schimbe si sa aiba din nou inima de gheata, dar nu poate , inima ii arde de dor si iubire. S-a indragostit de ea si nu trebuia.

Ea poate nu realiza ce e in inima lui si desi nu vrea sa-i faca rau, il da la o parte.

El e departe, asteapta ceata din cimitir din miez de noapte, s-a schimbat mult, prea mult dintr-o data, vroia sa isi faca un rost in viata, dar si-a dat seama ca vrea sa plece…..