Trip

Intre o sticla de vin si o ţigara, eram in calatorie adânc in infern! Eram atât Dante ‚dar si Jules Verne, dar in special Orfeu. Era cald, dar nu simţeam nimic, demonii mă urmăreau si mă străpungeau cu spada in ficat, purtam pe spate păcatul lui Promoteu, dar in special pe cel al lui Orfeu, eram pentru dragoste in infern. Si nu sa-mi salvez, iubita de la moarte, ci sa mă salvez pe mine, de proprii mei demoni.

Sunt cea ce vezi, dar in special cea ce nu vezi, sunt fiecare masca pe care o arunc, odată cu scrumul, si nu scrumul de tigare… Am propriul meu vultur deasupra mea, dar nu îmi ciugule din ficat, îmi mananca sufletul încet încet…

Zâmbesc si mai trag un fum de tigare, poate aşa nu observa nimeni, lacrimile din palme… Mă-ntorc iar adânc in infern, si mă-ntâlnesc cu el, el care cred ca e Lucifer, stau si-l privesc stingher, dar mă pierd când vad ca eu sunt chiar el…. Îmi spune sa aleg o anume cale…   iar îmi aprind o tigare , iar mă-ntorc in infern, sa lupt pentru ca inca mai sper…

Masti

Sub zâmbetul larg, al unui puşti , de fapt se ascunde, altceva… De fapt zâmbetul e doar o masca din rechizitoriu. Încet încet , cam toate s-au crăpat, si am sa raman fara masti. Mi-e frica de ce o sa se-ntâmple, de ce o sa iasă la iveala. S-au strâns atât de multe incat nici eu nu mai ştiu , de fapt ce se ascunde sub fiecare masca.

Ura sau iubire, lacrimi sau bucurie, tristeţe sau fericire, mâhnire sau încântare… cert e ca toate au la baza instinctul primar al omului, si ca sa vezi începe cu „i”si se termina cu „ubire”.

Inca aici, inca in propria mea piesa de teatru, caut incontinuare un actor principal!