Curva
Era deja a treia sedinta de terapie, si se simtea ca acasa. Fumul de trabuc umplea camera, si incerca sa acopere parfumul puternic al psiholoagei. O camera decorata in stil vechi american, deasupra careia trona un ventilator mare.
- Ai remarcat vreun progres, de la ultima noastra intalnire?
O privea, atent, o studia printre fumul din camera, si ii raspunsese sec.
- Da! O ura mai puternica si de nestapanit.
- Ce s-a-ntamplat? De unde atata ura in tine, ai un chip bland, si niste ochi calmi, ce se-ntampla in interiorul tau!
Disimula atat de bine, incat doctorita nu isi dadea seama ca isi directiona toata ura, asupra ei, a ochelarilor ei perversi si al fustei ei scurte, care ii descopereau din ce in ce mai mult coapsele.
- M-am saturaaaat! De curve, de zdrente, de perverse, imi vine sa le omor pe toate!
- Cine sunt ele?
Isi desfacu usor cravata, si parca o masura, era o cravata destul de lunga si din cel mai bun material. Ea observa starea lui buna materiala, si era oarecum uimita, de ce se simte asa, pentru ca un om cu banii lui, nu avea de ce sa se planga.
- Sunt doua, le vad la orice pas, in orice loc, orice as face, oricum as dormi, ma bantuie zi de zi si noapte de noapte.
- Fantome? Ai vreun schelet ingropat adanc in dulap, de care nimeni nu stie nimeni?
Ochii i se injectara, se schimba la fata, transpira, era ca si posedat.
- Nu proasta dracului, ai degeaba atatea facultati, nu-ntelegi nimic, nici daca ti-ar desena o schema Da Vinci!
- De ce imi vorbesti asa, sunt aici sa te ascult si sa te ajut!
- Sa ma ajuti, sa ma asculti, huh? Bine!! Curva numarul unu e speranta. Mereu am sperat, la ceva mai bun, la o masina, la un loc de munca, la o familie, la un prieten bun…
- Dar cum, ai un costum scump, fumezi numai trabucuri fine….nu inteleg nimic….
- Costumul e inchiriat, trabucul e facatura…..
- Cum sa te ajut?
- Cum sa ma ajuti? se ridica incet de pe scaun, se-ndrepta spre ea, usor, rotind cravata din mana lui, se apleca peste ea, si o saruta.Ea nu se-mpotriva, il placea inca de la prima lor intalnire.
- Cum ziceai ca te cheama, doctorito?
- Hope!
- Asa stiam si eu! spuse el cu un zambet pe buze;
O lovi in cap si o lega cu cravata de gat. Improviza ceva din cureaua lui si lungi un pic “streangul” si o lega de ventilatorul din tavan…
Ea plangea, si nu-ntelegea de ce ii face asa ceva.
-In sfarsit scap de o curva! Se-ndrepta spre usa si ii zambi, ne mai vedem noi. Si apasa pe intrerupator, ventilatorul porni si el pleca….
Like this:
One blogger likes this post.
8 comentarii »
Lasă un răspuns
-
Recent
-
Legături
-
Arhive
- decembrie 2011 (1)
- aprilie 2011 (1)
- septembrie 2010 (1)
- august 2010 (1)
- mai 2010 (2)
- aprilie 2010 (4)
- martie 2010 (5)
- februarie 2010 (4)
-
Categorii
-
RSS
Intrări RSS
Comentarii RSS
Fratele meu,respect!Ai o imaginatie…nu bogata,diabolica.Dar promit,cand voi fi psiholog,iti voi reciti posturile si cu siguranta voi intelege cu totul altceva.Pana atunci,nu`ti pot spune decat ca esti genial,genial de sadic!
N-ai nici o sansa sa ma citesti, nici in viata asta, nici in cealalta!
Ma rog nici in celalalte vieti n-ai fi avut!:))
Morbid,macabru
) dar tare 
)
esti nebun omule:))…f inteligent,dar nebun…
ai putea deveni un criminal in serie cu succes,nu ai fi prins niciodata:))
dar sa nu iti vina vreo idee.
imi place cu ideea de sarut inainte de crima,da un alura ciudata dar intensa crimei.
f tare povestea ta,respectele mele…u rock;)
offf… ma sperii
)))))
“Ideile unei minti demente”hmm k bne zici dementa minte…dar si inteligenta:))
place mult pisi:x…
to be continued:)))
Dragule…speranta…da o viata intreaga ne insala dar traim si murim cu ea.eu nu as ucide-o.As ucide tot ce nu ma lasa sa ajung sa implinesc tot ce sper.Imi place cum scrii.Si ai o imaginatie buna pentru un scenariu SF…In plus ce ai vrut sa spui cu acel trabuc facatura si costumul inchiriat..adica in viata aparentele inseala.:*
plus ca in viata orice se cumpara…implicit gloria;))